Sufletele au un fel al lor de a se înțelege, de a intra în intimitate, până a se tutui, în timp ce ființele noastre sunt încă încurcate cu schimbul cuvintelor comune, cu sclavia exigențelor sociale.

Înainte de a-mi judeca viața, înainte de a vorbi despre mine, încalță-te cu pantofii mei și parcurge drumurile pe care le-am parcurs. Trăiește-mi durerile, îndoielile, bucuriile. Trăiește-mi anii pe care i-am trăit. Și cazi acolo unde am căzut și ridică-te așa cum m-am ridicat.