Mereu găsesc oameni în cel mai bun moment al lor și în cel mai rău. Văd urâțenia și frumusețea lor și mă întreb cum poate ceva să fie în două feluri în același timp.

În mod constant, supraestimez și subestimez omenirea – rareori pur și simplu o estimez. Am vrut să o întreb cum același lucru poate fi și urât, și plin de glorie, iar cuvintele ei atât de osânditoare și strălucite.