Credința, nădejdea și dragostea sunt rădăcinile rugăciunii. Dacă aceste rădăcini sunt puternice, atunci rugăciunea se trezește de la sine înlăuntru și se deschide în afară, fiindcă, după cum niște rădăcini proaspete, hrănite cu căldură și umezeală, dau în chip firesc vlastarul, tot așa și sufletul adăpat de aceste virtuți, se roagă în mod necesar.