Nu există fericire de care să-ți amintești fără tristețe.
atribuitcitatecelebre.net
27 de citate atribuite lui Octavian Paler, cu cele mai bune la început.
atribuitînseamnă că știm cui i se pune în seamă citatul, dar nu i-am găsit încă sursa exactă.
Nu există fericire de care să-ți amintești fără tristețe.
Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur.
Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.
Dragostea seamănă atât de bine cu lipsa ei, încât uneori se confundă.
Loviturile vieții nu sunt numai distructive, ci și constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput.
Pe măsură ce creștem descoperim că până și persoana care nu trebuia să te dezamăgească vreodată, probabil o va face.
Doar din amintiri mai pot crede că vara e anotimpul destinului meu.
Iubirea e un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrățișare pătimașă... și un suflet smuls din piept...
Sunt drumuri ce ne caută demult, și-ajung la noi când noi suntem plecați în căutarea lor pe alte drumuri.
Dacă poți să iei pe cineva de mână, să-l îmbrățișezi sau doar să-l bați pe umăr… Bucură-te, niciodată nu te vei simți singur.
Învățați să lăsați pe chipul vostru să înflorească un zâmbet, este darul pe care-l oferiți aproapelui, este darul pe care-l oferiți întregului Univers!
Lacătele din noi se deschid cu o lacrimă.
Viața îți poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.
Așteptarea ne dă iluzia că facem ceva așteptând...
Cine a coborât o dată în infern va ști să prețuiască un răsărit de soare.
O iubire pe care ești nevoit să o păzești nu reprezintă nimic.
Oamenii nu trăiesc pentru a ști adevărul, ci pentru a fi fericiți.
Singurătatea nu e o victorie înaintea celorlalți, ci e de fapt un naufragiu personal.
În iubire ești independent de timp ca și-n copilărie.
Nimic durabil nu se poate întemeia pe indiferență.
Să nu uiți că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața.
Dorul este focul care arde speranțele, dorințele, durerile... iar cenușa care rămâne reprezintă amintirile.
Despărțirile au ceva din melancolia asfințitului, o blândă strălucire care ascunde în ea avertismentul întunericului.
Nu rupe firul unei prietenii, căci, chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne.
Greșeala oamenilor a fost că niciodată nu s-au priceput să se uite lângă ei. Li s-a părut că dacă fericirea există, ea trebuie să fie inaccesibilă sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor.
Trăim cu frenezie o flecăreală continuă, mulțumiți că avem ce bârfii, fără să ne pese că țara în care locuim ar putea fi părăsită de istorie.
Cred că dragostea ne ridică în proprii noștri ochi. Și cât de mult ai vrea să fii așa cum te vede celălalt! Ai dori și chiar încercisa micșorezi distanța între ceea ce știi că ești în realitate și ceea ce intuiești că vede în tine cel pe care îl iubești