Proverbe românești

Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.

De bani se plâng toți, dar de minte nici unul.

Cartea bună este ca o conversație cu un om deștept.

Darul nu după mărime, ci după dragoste se prețuiește.

Lumea e amăgitoare: ca o floare trecătoare, ca o apă curgătoare.

Prieteni noi să-ți faci, dar de cei bătrâni să nu te lași.

A fi domn e o-ntâmplare, a fi om e lucru mare.

Tu-mi spui mie că rața-mpunge, când ea măcăie și fuge?

Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia.

Cine nu se lenevește, aur și în piatră găsește.

De-ar ști omul ce-ar păți, dinainte s-ar păzi!

Pomul după roade se cunoaște, iar omul după fapte.

Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara ta!

O mie de prieteni e prea puțin. Un singur dușman e prea mult.

Am ambiție de bărbat, ca să nu ies de sub pat.

Când ai pierdut războiul cu propria conștiință, ai câștigat.

Când te mușcă șarpele, îți este frică și de râmă.

Spune-mi cu cine te aduni ca să-ți spun cine ești.

Orice muncă e frumoasă, dacă e pe plac aleasă.

Nu măsura arborele cât timp mai e în picioare.

Un prieten bun nu se găsește la capăt de drum.

Nu da binelui cu piciorul, că pe urmă îi duci dorul.

Deșteptăciunea are limite, prostia n-are margini.

Cine pe săraci ajută, pe Dumnezeu împrumută.

Dumnezeu face casa, dracul aduce musafirii.

Glumele nevinovate sunt ca sarea în bucate.