Începutul rugăciunii constă în faptul că alungăm gândurile care vin, din chiar clipa apariției lor; mijlocul ei stă în silința de a închide mintea în cuvintele pe care le rostim sau le cugetăm; iar desvârșirea rugăciunii este răpirea către Domnul.

Să nu te mândrești când te rogi pentru alții și ești ascultat; pentru că ceea ce a lucrat și a săvârșit este credința lor.

Smerita cugetare arată nu cel ce se defaimă pe sine, ci cel ce, ocărât fiind de altul, nu-și micșorează dragostea față de acesta.