Citate ortodoxe

Porunca cea nouă și cea mare, iubirea totală, nu are nici început nici sfârșit. Lumea a fost creată de un Dumnezeu bun. Forțele dragostei care slășluiesc în noi ne vin de la El. Dacă nu vă înfricoșați de chinurile nesfârșite ale iadului, temeți-vă și schimbați-vă viața pentru marea iubire a lui Dumnezeu. Ne iubește prea...

Să ai dragoste pentru toți și să ai grijă să nu cumva să întristezi pe vreunul sau să faci rău cuiva în vreun fel sau altul, deoarece în ceasul rugăciunii îți va sta piedică întristarea fratelui tău. Fă-te tuturor exemplu bun în cuvinte și în fapte, și harul dumnezeiesc totdeauna te va ajuta, te va...

Hristos nu-ți cere nimic mai mult pt. ca să-ți dea darurile Sale cele sfinte, decât să recunoști că tot ceea ce este bun este al Lui. Și să-l compătimești pe cel ce nu are. Să nu-l judeci pt faptul că: este păcătos, viclean, pervers sau mincinos. Dacă dobândești această cunoștință n-ai să mai judeci pe nimeni...

Toate ispitele și necazurile sunt biruite prin răbdare. Adu-ți aminte de numele celor care au răbdat până la moarte în timp de ispită până când în gura lor saliva s-a schimbat în sânge pt. că nu voiau să vorbescă, nu voiau să cârtească. Pe aceștia să-i ai la mare evlavie și să-i cinstești ca martiri,...

Tehnica a adus multe îmbunătățiri în viață pentru om. Dar acestea nu ajung. Pe măsura ce știința a avansat, am uitat de adevărata realitate a noastră. Nu ne mai gândim ce suntem noi, nu ne mai gândim ce este semenul nostru, nu-l mai prețuim, nu mai vedem taina lui; ne-am închis înălțarea în infinitatea spirituală și...

Oricât ne-ar mulțumi tehnica, oricât ne-ar mulțumi ceea ce ne oferă mijloacele tehnice, nu ne sunt de ajuns acestea. Omul are alte dimensiuni virtuale în el. Acestea ar trebui să fie descoperite și să fie puse în aplicare. Să vedem chiar în ele cât de mare trebuie să fie autorul lor, cât de mare trebuie...

Perspectiva cea mai bună pe care o văd deschizându-se omenirii este iubirea prin credință. Căci dacă nu merge în direcția aceasta, atuncea rămâne într-o monotonie; va ști tot mai multe amănunte despre lume, dar nu va avea explicarea lor și nu va avea putința să depășească dorința fiecăruia de a fi mai deștept, de a cuceri...

Dacă nu iubești pe alții, nici ei nu te iubesc pe tine, și rămâi mai mult într-o părere că te-ai îmbogățit și că te îmbogățești, când de fapt te sărăcești continuu. Te sărăcești și în conținutul înțelegerii spirituale a lumii, și în conținutul pe care îl poți primi din comunicarea unuia cu altul, și aceasta...

Viața este în comuniunea spirituală, în comu­niunea prin care altul îți comunica adâncurile lui de iubire, adâncurile lui spirituale, și tu i le comunici pe ale tale; viața este aceea în care infinitul dumnezeiesc îmi comunica adâncurile infinite ale iubirii Lui și în care eu înaintez la nesfârșit, atât în cunoaștere, cât și în iubire....

Trăiește ziua de azi și lasă grija zilei de mâine, că îngrijorarea n-o schimbă cu nimic. Să nu-ți pierzi timpul, irosindu-ți clipa. De clipa de acum să te îgrijești, veghind să ai mereu (candela inimii aprinsă) ulei în lampă ca fecioarele înțelepte, și-n toată clipa gata să-L primești pe Mire. Asta să ne fie grija,...

Știința mântuirii ne-a fost dăruită de Însuși Domnul Iisus și nimeni nu o poate dobândi prin ostenelile sale. Domnul a venit printre oameni și le-a descoperit lor această cunoștință. Tot cel ce primește această cunoștință acesta primește și datoria de a o împlini. O, cu mult mai ușor le va fi la Judecata paganilor decât...

Cu cât mai cu osârdie ne vom ruga dimineața în primele minute după ce ne trezim, cu atât mai mult îți vei sfinți ziua, cu atât mai puternic te vei îngrădi din fața ispitelor pe care le întâmpini în fiecare zi. Tot așa când mergi către somn consacră lui Dumnezeu o curată și smerită rugăciune. Buna ei mireasmă îți va apropia pe Îngerul tău spre paza ta.

Poți bea apă acasă; dar e nevoie din când în când să vii s-o scoți din izvor sau din râu; tot astfel, atât în casa ta cât și în singurătatea odăii inimii tale să gusti din apa darului în rugăciune; dar se cuvine din când în când să vii să scoți apa darului din biserica lui Dumnezeu, unde ea este în chip deosebit vie și purtătoare de viață ca într-un izvor și înbelșugată ca într-un râu.

Învață să ai cuget smerit și nu te teme deloc de cuvitele omului stăpâinit de demon.[...] Omul smerit și de o mie de ori de va cădea, de atâtea ori se va ridica și va gândi numai la biruință. Cel mâdru de îndată ce va cădea în păcat, cade și în deznădejde și, înpiedicându-se nu mai vrea să se ridice. Deznădejdea este păcat de moarte. De ea se bucură diavolul mai mult decât orice altceva.

Hristos Domnul, Calea Adevărul și Viața iubește lumea care nu i-a oferit pe cruce decât oțet și fiere. Și totuși există iubire! O astfel de iubire este fără egal, este tema celei mai profunde meditații. O iubire amestecată cu lacrimi, căci așa cumspunea Cioran " prin fiecare lacrimă ne privește Dumnezeu.

Prietenia e ridicată la înălțimi prin ceea ce emana, prin mesaj, gând, mărturie, mângâiere, încurajare, tăcere, rugăciune, binecuvântare. Prietenia nu supără pe fratele cu virtutea, ci o lasă să lucreze în taină. Când cele două lumi vor rămâne pure, universale și mari, tote darurile prieteniei nu se vor împuțina în veac.

Prin iubire "dăruim" mereu fără să contabilizăm. Ea este viața și Duh prin care se trăiește mereu sentimentul minunii. Orice inima împietrită când este întâmpinată în smerenie cu glasul iubirii și cu darul lui Dumnezeu, se înmoaie și pulsează iar în acordurile armoniei din partitura vieții, venindu-și în fire...

Prietenia este un veșmânt prea fin și scump, tors din firul nobleței, fidelității și dragostei. Ea este menită să mângâie și să ajute în cadrul tuturor relațiilor și situațiilor, create uneori pe viață și pe moarte. E pregătită atât pentru zile senine cât și pentru călătorii și drumuri anevoioase, ori naufragii, sărăcie și prigoană. Înfrumusețează totul prin curaj, înțelepciune și unitate.

Prietenia nu cade niciodată în rutină, e mereu vioaie și inventivă, motivând și motivându-se. În legile sacre ale acestei stări a inimii, nu are ce căuta invidia și profanarea sufletului prin curiozități ce pot violenta un spirit: nu e importantă familia fiecăruia, dacă i-am văzut casa, ori alte interese, acestea sunt oboictele tovarășilor de mai puțin preț.

Un Sfânt este căutat ca un confident al secretelor celor mai intime. Căci el este capabil să citesca la ceilalți o nevoie abia schițată, tot lucrul bun pe care ei îl pot dori. El se grăbește atunci să împlinească această cerere și se dăruiește în întregime. Dar el citește la ceilalți și necurățiile lor, chiar și cele care le ascund mai abil. Compasiunea sa devine atunci curățitoare, prin forța de...

Drumul împărătesc al sufletului sensibil, poetic și nobil, este drumul iubirii, al dragostei divine către Dumnezeu, Iisus Hristos, și dezinteresul, adică indiferența față de faptul că iubirea ta în Hristos are drept urmări bucurii sau suferințe. Este un drum plin de noblețe și superioritate, fără meschinării, calcule și frică, plin de curaj și vrednic de măreția dumnezeiască a încrederii desăvârș...

îmi place când ninge, sufletul meu recunoaște și simte apă pură dumnezeiască, sfințită cu iertarea Lui Dumnezeu ….Mulțumesc Părinte, că ne mângâi pleoapele noastre grele, îndurerate, cu Cerul Tău ,…că ne așezi apă bună peste grâul pâinii, peste țări și mări, peste săniuțe și munți…îmi place când ninge pentru că simt norii pe genele mele, împărtășindu-mi sufletul!

Milostenia, fiica a iubirii, este mult prețuită și răsplătită de Mântuitorul Iisus Hristos și acum, dar mai ales în Ziua Judecății. Cei ce practică milostenia, încă se mai minunează de paradoxul mâinilor darnice, de faptul că dăruiesc cu o mână și primesc cu două. Gustă bucurii sfinte și dulci aduse de pacea ce o aduce actul milosteniei făcută în taină, discret și sincer.

Da, virtutea stă în puterea noastră și poate fi dobândită de omul sârguitor; belșugul de avuție, însă, frumusețea trupului și înălțimea funcțiilor nu stau în puterea noastră. [...] Dar este cu neputință să se nască în sufletul nostru virtutea dacă sufletul nu e curățit de celelalte vicii și, înainte de toate, de invidie.

Mari sunt creștinii ce au dragoste mare pentru Hristos! Sfântul Simeon Noul Teolog, unul a dintre ei, grăia: "când am scăpat la Dumnezeu, singura mea durere era că nu puteam afla vreo cale să mor pentru dragostea lui Hristos." Oare nu sunt aceste suflete asemenea unor flăcări ce ard înlăuntrul unor vase de lut? Flăcările arzânde sunt totdeuna drepte, îndreptate spre cer. Numai să dăm la o parte i...

Sufletul nostru este asemenea unui instrument muzical: el va scoate sunete potrivite cu felul în care îl acordezi- armonioase sau dezarmonice, duhovnicești sau trupești, dumnezeiești sau drăcești. Așadar, acordează-ți instrumentul în chip sfânt, după Dumnezeu, ca el să scoată sunete și răsunete duhovnicești, dumnezeiești, sfinte: iar cea care acordează astfel sufletul este Biserica.

Rugăciunea, ca o convorbire cu Dumnezeu, fiind un bine înalt prin ea însăși, adesea e mult mai mare decât binele care îl cere omul, și milostivul Dumnezeu neînplinind cererile îl lasă pe cel ce cere în rugăciunea lui, pentru ca el să nu o piardă, să nu părăsescă acest bine mai înalt atunci când va...

Rolul duhovnicului este ajutător. Adică duhovnicul te duce până la ușa Raiului și la vamă, iar tu vei murge fie sus, fie jos. Căci de acolo mai departe, Iisus îți va deschide ușa, precum zice:"Eu sunt ușa"Raiului, nu o oarecare ușa. Și spune Domnul:"Dacă va intra cineva prin Mine, se va mântui". Adică, pentru ca să deschizi poarta Raiului, trebuie să Îl ai pe Hristos, îți va deschide Hristos. Da...

În tinerețe am crezut că pe Hristos Îl pot afla în rugăciune, în aspre nevoințe și singurătate, azi am înțeles că El este în lume, în fapte și în "nebunia" credinței. Nu trăim vremuri de contemplare, ci de acțiune, deși fără Harul primit prin comuniunea cu Dumnezeu nici mărturisirea Lui în lume nu va fi puternică.

Dragostea este principalul rod al vieții creștinului. Ea este legea vieții celei cerești și pe pământ se naște dintr-o inimă curată și o conștiință neîntinată. Dragostea este nemuritoare, ea îl urmează pe om dincolo de marmant, în viața cea veșnică, și este o legătură intimă dintre sufletele celor vii și celor adormiți.

Trebuie să ne ostenim să fim buni, căci ne ducem în veșnicie cu trăsăturile noastre de caracter. Gândurile bune și dorințele bune ne dau binele încă de aici. Aici se câștigă Raiul, aici trebuie să biruim tot gândul rău- să stăpânească duhul peste materie, să se înalțe duhul mai presus de toate mărunțișurile lumii acesteia.

Sufletul nostru, luminătorul trupului nu se stinge când trupul despărțindu-se de el se ascunde în întunericul mormântului, ci arde ca și mai-nainte, numai că în altă parte asemenea soarelui care dimineața apare ca un prunc pe cer, la amiază strălucește cu toată puterea, iar seara ca un bătrân muribund intră în pământ. Dar se întunecă soarele când pământul se întunecă? Luminează în altă parte.

După câțiva ani de viață, după Ce un om a ajuns sus la Dreapta Judecății, întristat întreabă: -Doamne, ți-am rugat să-mi dai un ajutor pe pământ, dar tu nu ai făcut-o! -Fiul meu, eu am încercat să te ajut de 3 ori în viață, dar tu nu ai ascultat...ții minte când ai văzut o bătrînică care stătea flămândă pe stradă; cerând de la oameni o bucățică de pîine..tu Nu-I ai vrut să-I dai..continue....