Iadul veșnic începe de aici din amărăciunea respingerii iubirii Domnului dezinteresate pe care o oferă.
atribuitcitatecelebre.net
13 citate atribuite lui Parintele Porfirie, cu cele mai bune la început.
atribuitînseamnă că știm cui i se pune în seamă citatul, dar nu i-am găsit încă sursa exactă.
Iadul veșnic începe de aici din amărăciunea respingerii iubirii Domnului dezinteresate pe care o oferă.
Încrederea, curajul și sinceritatea sunt roade ale iubirii de Hristos.
Omul Lui Dumnezeu trebuie să-L iubesca pe Hristos, și când va ajunge să-L iubesca pe Hristos, se izbăvește de diavol, de iad și de moarte.
Adevărata esență a smereniei nu o putem cunoaște decât dacă ne-o dăruiește
Măsura iubirii lui Hristos este unică pentru fiecare. Unicitatea persoanei umane irepetabile
Cel ce iubește este bucuros, pentru-că iubirea este dată, iar darul are drept urmare
Hristos este curajul, nu vreo teamă, nu vreo frică...
Forța supremă de partcipare la viață și bucurie, pentru transmiterea vieții și a bucuriei vieții, este IUBIREA.
Cel dăruit iubirii lui Hristos, trăiește în bucuria pe care nimeni, nici durerile, nici supărările, nu o alungă din sufletul lui.
Minunata metodă de luptă duhovnicească exemplul 1 "Când ești într-o cameră "întunecoasă", nu lovi întunericul ca să-l alungi. Nu dispare așa. Deschide fereastra să intre LUMINA, adică dăruiește-te iubirii lui Hristos și atunci, fără efort, dispare "întunricul".
Lupta duhovnicească se duce cu lucrurile iubirii tainice. Atunci când îi iubim, oamenii se emoționează și îi câștigăm. Când îi iubim, credem că oferim ceva celorlalți, dar în realitate oferim mai întâi sinelui nostru.
Drumul împărătesc al sufletului sensibil, poetic și nobil, este drumul iubirii, al dragostei divine către Dumnezeu, Iisus Hristos, și dezinteresul, adică indiferența față de faptul că iubirea ta în Hristos are drept urmări bucurii sau suferințe. Este un drum plin de noblețe și superioritate, fără meschinării, calcule și frică, plin de curaj și vrednic de măreția dumnezeiască a încrederii desăvârș...
Dumnezeu nu pedepsește. Omul se autopedepsește, atunci când se depărtează de Dumnezeu. Să dăm un exemplu. Aici este apa, acolo este focul. Omul bagă mâna în apa și se răcorește. Bagă mâna în foc și se arde. Când se arde, se arde singur, nu-l arde Dumnezeu.