Sunt sătul de vorbe, vorbe, a nimic aducătoare, Vino să uităm cuvinte și să învățăm a fi, De cuvinte fără noimă și sonorități pustii, Să spălăm întreaga fire, să trăim cu-ndurerare.

Cândva te presimțeam pe-o fâlfâire Știam apropierea să ți-o gust Azi să mă tai tot nu am știre Că mi-e aproape pasul tău îngust.

Afost iubire? Sau minciună lungă? Te rog dă voie gândului curat, Din depărtarea mea să te ajungă La orice nume azi te-ai fi mutat.