Învață să ai cuget smerit și nu te teme deloc de cuvitele omului stăpâinit de demon.[...] Omul smerit și de o mie de ori de va cădea, de atâtea ori se va ridica și va gândi numai la biruință. Cel mâdru de îndată ce va cădea în păcat, cade și în deznădejde și, înpiedicându-se nu mai vrea să se ridice. Deznădejdea este păcat de moarte. De ea se bucură diavolul mai mult decât orice altceva.